marți, 18 mai 2010

Cele mai bune practici în cazul răspunsului iniţial dintr-o situaţie de criză

Media de ştiri sunt interesate de crize şi reprezintă, astfel, un bun canal pentru atingerea cât mai multor publicuri. Aşadar, cercetările privind răspunsul la criză au inclus şi studiul relaţiilor cu media, pentru că relaţiile cu media permit managerilor de criză să atingă rapid o varietate de stakeholderi. Atât rapiditatea, cât şi aria largă de comunicare sunt foarte importante pentru siguranţa publică – mesajele se pot transmite rapid către foarte mulţi oameni. Bineînţeles, faptul că şi publicurile nevizate primesc mesajul reprezintă o irosire a resurselor, dar viteza de reacţie şi aria de comunicare sunt mult mai importante în primele etape ale unei crize. Evident, canalele media nu reprezintă singurul mod prin care managerii de criză pot interacţiona cu stakeholderii.


1. Fiţi rapizi şi încercaţi să daţi un prim răspuns în maxim o oră după declanşarea crizei.
2. Aveţi grijă ca toate informaţiile să fie corecte – verificaţi toate datele.
3. Fiţi coerenţi având grijă ca toţi purtătorii de cuvânt să fie informaţi despre criză şi despre mesajele cheie.
4. Siguranţa publică trebuie să devină prioritatea numărul unu.
5. Folosiţi toate canalele de comunicare disponibile, inclusiv Internetul, Intranetul şi sistemele de notificare în masă.
6. Manifestaţi simpatie şi preocupare faţă de victime.
7. Antrenaţi şi angajaţii în răspunsul iniţial.
8. Fiţi pregătiţi să oferiţi consultanţă specializată pentru stres sau traume atât victimelor sau angajaţilor, cât şi familiilor acestora.

Ce înţelegem, de fapt, prin "relaţii publice"?

Adesea, relaţiile publice sunt considerate a fi acea funcţie a managementului prin care se stabilesc şi menţin relaţii bidirecţionale între o organizaţie, comercială sau necomercială, şi audienţa ori publicul de care depinde succesul ei. Când ne referim la public, avem în vedere consumatorii, investitorii, angajaţii, furnizorii, legiuitorul, competitorii, membrii guvernului şi celelalte grupuri de care depindem.

Rolul profesionistului de PR este ca, într-un context dat de opinia publică, legile şi normele societăţii în care trăieşte, să conceapă campanii de comunicare şi mesaje care să susţină interesele organizaţiei pe care o reprezintă. Obiectivul său principal este acela de a obţine, atât în presa tipărită cât şi în audio-vizual, o acoperire media semnificativă şi cu opinii pozitive.

Momente în istoria relaţiilor publice

1900 Prima agenţie de Relaţii Publice: Publicity Bureau of Boston
1904 Ivy L. Lee devine consultant de relaţii publice
1913 Ludlow Massacre promovează relaţiile publice corporatiste
1923 Edward L. Bernays publică Cristalizarea Opiniei Publice, prima carte de relaţii publice
1929 E. Bernays lansează "Torţele Libertăţii", campanie de prevenire a fumatului
1948 Crearea Societăţii Americane de Relaţii Publice (PRSA)
1950 Adoptarea Codului de Standarde Profesionale PRSA
1955 Crearea Asociaţiei Internaţionale de Relaţii Publice (IPRA)
1965 PRSA introduce acreditarea profesională în domeniul PR
1970 Crearea Asociaţiei Internaţionale a Comunicatorilor din domeniul Afacerilor (IABC)1989 Criza Exxon Valdez are un impact extrem de negativ asupra domeniului relaţiilor publice
2000 Codul Etic al PRSA este reformulat ca ghid de conduită
2002 PRSA impune acreditarea profesională ca standard de bune practici în PR


Persoane interesate